Alexandru Lapusneanu, dupa o prima domnie, in toamna anului 1564 doreste cu orice pret sa ocupe tronul Moldovei pentru a doua oara. Intra in conflict cu boierii ( Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, iar daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi). Boierii incearca sa-l convinga sa renunte la tron, iar Motoc cade in genunchi cerand iertare insa Lapusneanu nu are incredere in sfetnicul tradator. Poporul il primeste cu nadejde ca domn , iar prima decizie este aceea de a-i pedepsi pe boierii tradatori. Motoc este adus in fata poporului si domnitorul intreaba poporul ce doreste , iar vocea poporului raspunde Capul lui Motoc vrem. Motoc va fi dat pe mana poporului care il va sfasia . Dupa 4 ani insa, sfarsitul ii va veni din mana sotiei sale, domnita Ruxandra, care fiind ingrozita de violenta sotului ei si fiind infiltrata de catre doi boieri uneltitori, isi va otravi sotul.

In Cetatea Neamtului, o mana de plaiesi aparau cetatea . Este toamna anului 1686. Armata poloneza, condusa de bravul Sobiekti, in trecere prin Moldova intalneste cetatea Neamtului care ,pe timp de razboi, pastra averile nobililor moldoveni. Dorind sa puna mana pe avere, acesta porneste asedierea cetatii. Dupa patru zile de lupta pe viata si pe moarte, acestia sunt somati de catre regele polonez sa iasa afara. Cand vede ca de fapt erau inferiori numeric dar foarte curajosi, acesta le promite ca pentru indrazneala lor vor fi spanzurati. Este insa oprit la timp, de catre Iablonovski, omul de incredere al regelui, care ii arata ca romanii nu au facut decat sa-si faca datoria patriotica si vrednica de toata lauda. O lectie de curaj, datorie fata de patrie si judecata dreapta!